Evenimentele de pe litoralul românesc au urmat la scurt timp după un apel telefonic care reclama un grup de turiști precum că au declanșat un scandal pe plajă. Deși angajații statului ar fi trebuit să aplaneze orice fel de conflict, băieții duri din Ministerul român de Interne au mers pe plajă, au identificat persoanele și au lovit turiștii cu pumnii și picioarele.
August 23, 2023, Nova Stories | News
Jandarmul care a declanșat ostilitățile și ulterior a lovit cu pumnii și picioarele un turist pe litoralul românesc. Acesta a beneficiat de un mecanism de propagandă în mass-media care l-au transformat din agresor în erou.
Organele de forță lovesc
Chiar dacă filmul evenimentelor se derulează destul de rapid, în imagini se vede cum un jandarm lovește foarte puternic cu pumnii și picioarele un turist, iar la scurt timp o armată de polițiști îi încătușează pe turiști.
Autoritățile folosesc spraiuri paralizante și bruschează femeile.
In imaginile video apărute în spațiul public se vede cum după apariția poliției și jandarmeriei totul s-a transformat într-o bătaie generală imediat după ce polițiștii și jandarmii s-au incăierat cu turiștii, mai mulți bărbați fiind încătușați chiar pe plajă.
La un moment dat se aud țipete care îndeamnă reprezentanții Ministerului de Interne să nu mai lovească turiștii, în timp ce sute de privitori sunt la propriu înmărmuriți de acțiunile violente ale jandarmeriei și poliției.
Sunt niște râsuri, nu protejează, ei lovesc…
Povestea de la Costinești pare a fi una cât se poate de reală, însă și mai real este faptul că reprezentanții Ministerului de Interne prin structurile sale nu trebuie și nu au nici un drept să aplice corecții fizice populației, avand rolul de a aplana stările conflictuale și eventuale conflicte ce pot degenera, în timp ce la Costinești trupa de jandarmi și polițiști care au descins în forță pe plajă au sărit direct la bătaie asupra turiștilor aplicându-le lovituri cu pumnii și picioarele și ulterior încătușându-i.
Nici în România și nici în Europa nu există nicio lege care să reglementeze faptul că un angajat al MAI are dreptul să lovească sau să aplice lovituri fizice unui cetățean obișnuit al oricărui stat, practici aferente unor regimuri totalitare, in care puterea centrală, structurile de securitate și cele judecătorești ale statului, aplică forța ca mecanism esențial în menținerea fricii în rândul populației și menținerea centrelor de putere și grupurilor de indivizi ce dețin puterea, în conducerea statului.
Mai mult imaginile video demonstrează că jandarmul a lovit primul după care întreaga armată de jandarmi și polițiști se năpustesc asupra turiștilor.
Armata MAI susținută declarativ de un coțcar analfabet – Marcel Ciolacu
„Armata Ministerului român de Interne“ formată din jandarmi și polițiști au lovit cu brutalitate un grup de turiști care se certaseră cu alți tineri pe plajă .
Amintim că, în România ultimilor 15 ani au fost inregistrate extrem de multe cazuri cu abuzurile poliției. Acestea au fost tolerate de fiecare dată de către conducerea politică a statului, multe dintre aceste cazuri fiind ascunse sau mediatizate excesiv doar în sensul de a arăta o altă realitate, adică exact realitatea care le-ar fi convenit autorităților.
Trecutul poate umbri prezentul, chiar dacă acum România are și un alt prim-ministru. Un fel de aferist al vremurilor bune pornite de alianța liberalo-social-democrată, marioneta Ciolacu are o atitudine sfidătoare la adresa românilor, considerându-i bombardieri.
Dar cine este acest Ciolacu? Un analfabet funcțional care nu are nicio treabă cu lumea politică autentică. Păpușarii lui Ciolacu, îl consideră probabil ca fiind un fel de idiot util și de aceea l-au și înscăunat prim-ministru pe acest scamator. Iar ca spectacolul de circ să fie perfect, analfabetul funcțional Ciolacu și-a numit un nou consilier chiar în luna augut curent. Este vorba despre “copilul din flori” (cine-i mama, cine-i tata? – și cine l-a crescut pe Victoraș zis și “copilul abandon”). PSD-istul Victor Ponta, acela cu teza de doctorat ce s-a dovedit a fi un plagiat. Așadar, trupa de analfabeți PSD-iști se extinde.
Și da, premierul Ciolacu contribuie la starea de excitație subliminală a autorităților, îndemnând polițiștii și jandarmii prin mesaje de genul: bateți-i mă tată pe bombardieri.
Un premier analfabet care se vrea și poet
Citind de pe o foaie un scurt text în stilul unui elev mediocru ce nu poate memora și recita o poezie, prim-ministrul Marcel Ciolacu se vrea a fi poet dar este realmente doar un coțcar analfabet.
Considerat de vocile rele drept marioneta unor grupări ale puterii centrale a statului român, un fel de om de paie al SRI (Serviciul Român de Informații), a ieșit public cu un discurs care pare să trimită un impuls angajaților MAI pentru a-i îndemna la acțiuni dușmănoase, în contextul în care în imaginile video filmate la Costinești se vede clar cine și cum lovește.
Cert este că nu poți ridica nici o prețenție asupra unei persoane precum Marcel Ciolacu, absolvent al unei universități private neacreditată ce își avea sediul în vecinătatea unui centru de comandă al PSD din zona Băneasa, iar din CV-ul aceluiași Marcel Ciolacu se pare că lipsește diploma de bacalaureat (articol). Și dacă aprofundăm informațiile, Ciolacu e numit și de un alt fost coleg de breaslă ca fiind analfabet (articol).
Codrin Ștefănescu, fost secretar general al PSD, a spus despre Marcel Ciolacu, că acesta „abia reușește să rostească câteva propoziții simple, și alea cu icnete și maximă strădanie”.
„Nu știu de ce vă enervați și-l înjurați cu atâta ciudă pe Ciolacu! Academistul SRI a recunoscut tot la Ciutacu în emisiune! Că noul PSD nu mai are nici o legătură cu cel vechi, toate vechile deziderate sunt nule! Adică, adio lupta împotriva abuzurilor, adio mesaj naționalist, adio patriotism, adio ceea ce așteptați voi!”, a apreciat Codrin Ștefănescu.
„Noul PSD e pe secureală și ordine de sus, ce nu vă e clar? În rest, mitocănia și nesimțirea lui vis-a-vis de Liviu Dragnea, personal mă lasă rece. Eu nu am pretenții de la un personaj obscur, care abia reușește să rostească câteva propoziții simple, și aleea cu icnete și maximă strădanie. Nu am pretenții de la un prefăcut, care toată viață lui s-a gudurat ca un cățeluș în față șefilor. Care a turnat șprițul în pahare, a vâslit la rame, a cărat armele de vânătoare ale boss-ilor. Că doar nu punea sistemul șef la noul PSD vreun șmecher deștept și curajos. Hai, liniștiți-va puțin! Că veți primi și vești bune în curând!”, a scris Ștefănescu pe Facebook.
Victima devine agresor și agresorul erou
Aparatul de propagandă instituțional-media i-au găsit și pe turiștii de la Costinești ca fiind un grup de hoți și borfași, iar cu ajutorul instituțiilor de presă le-au conturat un profil de băieți răi tinerilor legați și bătuți de jandarmerie și poliție (sau miliție!?)
Mașinăria de propagandă a Bucureștiului a încercat transforme victima în agresor și agresorul în erou. Această metodă este deja cunoscută în istoria regimurilor totalitare de tip comunist din România anilor 1946-1965 și o altă etapă a anilor 1975-1889.
Care este modul de acțiune? Propaganda manipulează opinia publică cu scopul de a zombifica mințile românilor și de a genera schimbări majore în mentalul colectiv al populației.
Mașinăria de propagandă a Bucureștiului nu a exizat să mediatizeze excesiv conflictul dintre angajații MAI și turiștii de la Costinești (video aici). Propagandiștii au lucrat și de această dată în sens invers cu scopul clar de a dezinforma milioane de români care nu au avut acces la alte surse de informare. Este vorba despre o manipulare a opiniei publice.
Autoritățile române au încercat să denatureze realitatea și să ascundă elementele ce contribuie la formarea adevărului în scopul de a întoarce totul în favoarea lor. Mai pe scurt, nu angajatul MAI și armata de polițiști sunt cei care au dat dovadă de agresivitate și chiar brutalitate, însă conform normativelor interne care circulă în interiorul instituțiilor unui stat polițienesc, victima devine agresor.
Practicile regimurilor totalitatare ce au condus România anilor de tristă amintire 1965-1989 sunt implementate cu succes și în 2023.
Mentalitatea securistă: Să-i găsim ca borfași, ca hoti, să acționăm cu Miliția
Politologii români au atenționat încă din 2017 despre pericolul reprezentat de „statul de drept” și „statul polițienesc” , însă o reacție din partea societății civile sau a populației nu a fost nicidecum vizibilă. Impasibilitatea românilor în fața fenomenului de poliție politică este una destul de neclară, dacă ne referim strict la un fenomen ce poate deveni extrem de periculos pentru România.
Despre practici asemănătoare și despre cum înscena Securitatea regimului totalitar ce s-a menținut la putere între anii 1965-1989 dosare de drept comun disidenților politici: Să-i găsim ca borfasi, ca hoti, sa acționăm cu Miliția , notează publicația 7EST.
Pentru a ilustra toată această poveste de la Costinești au fost nuanțate și editate sute de știri și informații difuzate în format text și video de principalele canale media. O altă armată de troli lucrat intens și prin intermediul rețelor. Sute chiar mii de comentarii și diferite știri în susținerea armatei de polițiști și jandarmi care au bătut cu cruzime turiștii au fost lansate pe Facebook, TikTok sau Telegram. Comunicatele din partea structurilor MAI ce au fost făcute publice au relatat despre un oarecare trecut dubios al grupului de turiști implicați în incăierare și care au fost loviți cu bestialitate de jandarmi și polițiști sub privirile publicului care asista încremenit la scena violentă.
Și artiștii îs securiști? Sau sunt doar simpli artiști?
Până și personalități publice sau chiar artiști au lansat mesaje defăimătoare la adresa băieților de pe plajă care au coalizat cu așa-numitului stat polițienesc, după cum îl numea, analistul media și politologul Cristian Pârvulescu. O întreagă mașinărie manipulatorie de propagandă s-a pus în mișcare , iar românii au căzut probabil, și de această dată în capcana pusă la dispoziție de autoritățile statului.
Cristian Pîrvulescu – politolog: „Statul de drept e înlocuit cu statul poliţienesc şi e o înlocuire firească. Când nu mai funcţionează dreptul, funcţionează forţa, violenţa statului împotriva cetăţenilor săi. Înseamnă că niciun om nu va mai putea protesta în această ţară pentru simplul motiv că serviciile speciale ale MAI coordonate de Carmen Dan îl vor privi ca pe un suspect şi probabil îl vor aresta. Problema e derapajul politic şi întoarcerea în trecut într-unul care ne trimite spre perioada comunistă, decât spre democraţia pe care unii se laudă că o construiesc”.
Kanal D România este probabil singura instituție media centrală care a informat corect publicul despre evenimentele de la Costinești.
Știrile Kanal D au fost extrem de aproape de realitate. Jurnaliștii trustului turc de televiziune din România au prezentat evenimentele fără a denatura informația.
Ce trebuie să știe românii? Din umbra întregului vacarm declanșat de mașinăria propagandistică afiliată acestui așa-numit „stat polițienesc” reiese că statul român actual poate fi numit cu voce tare de către români ca fiind „un stat polițienesc-securist” controlat de un sistem mafiot și transformat ulterior într-un autentic stat mafiot – după cum ne amintea în trecut și președintele Băsescu, acest „El capitán de la Marina”, deconspirat mai târziu drept alias Petrov, care a recunoscut public că România este „UN STAT MAFIOT”.
Securiștii și-au făcut rebranding de-a lungul anilor
După moartea lui Dej, venirea lui Nicolae Ceaușescu în fruntea PCR a marcat o nouă reorganizare a Securității. Astfel, din 22 iulie 1967, în urma Decretului nr. 710, a fost înființat Departamentul Securității Statului (DSS), condus de Consiliul Securității Statului (CSS), având în frunte un președinte cu rang de ministru.
La 4 aprilie 1968, Consiliul Securității Statului devine organ independent de Ministerul de Interne, pentru ca, la 9 aprilie 1972, să reintre în cadrul Ministerului de Interne.
Departamentul Securității Statului a fost reorganizat având șase direcții principale (informații interne, contrainformații economice, contraspionaj, contrainformații militare, securitate și gardă și cercetări penale).
Aceasta a fost forma sub care a funcționat Securitatea până la căderea regimului comunist, în decembrie 1989. Ultimul șef al Securității a fost Iulian Vlad. În 30 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale a hotărât desființarea Departamentului Securității Statului.
Securiștii s-au organizat și reorganizat
Direcția de Investigații – avea agenți și informatori la fiecare nivel al structurilor de partid si guvern, precum și în societate pentru a raporta orice activități sau opinii împotriva regimului. Realiza percheziții ilegale în instituții și locuințe, arestând oponenții regimului lui Ceaușescu. Agenții foloseau frecvent forța pentru a obliga dizidenții să-și denunțe compatrioții și activitățile lor. Potrivit unor importanți dizidenți, datorită influenței Securității asupra unor judecători sau procurori, nici un oponent nu a fost achitat vreodată de vreun tribunal. Direcția de Investigații lucra în colaborare cu Direcția de Supraveghere și Direcția pentru Cenzura Corespondenței. Ultima s-a ocupat, printre altele, cu supravegherea corespondenței dizidenților și etnicilor unguri din Transilvania. Pentru aceasta, agenții au adunat mostre de scris de la populație și a monitorizat înregistrarea oficială a tuturor mașinilor de scris și copiatoarelor de către miliție.
Direcția Generală de Tehnică Operativă (DGTO) – era un serviciu important pentru activitățile Securității. A fost constituit, cu sprijinul KGB, la mijlocul anilor ’50 și avea rolul de a monitoriza toate mijloacele de comunicare electronice și telecomunicațiile din țară. DGTO intercepta toate telefoanele, telegramele sau faxurile venind din sau spre străinătate. Agenții DGTO puneau microfoane în clădiri publice și locuințe private pentru a supraveghea discuțiile dintre cetățeni.
Direcția de Contraspionaj – se ocupa cu supravegherea străinilor (în special împotriva cetățenilor sovietici) pentru a monitoriza sau împiedica contactele lor cu români. Impunea o serie de restricții pentru a opri întâlnirile dintre străini și oamenii de rând, pentru a-i împiedica pe aceștia din urmă să ajungă în ambasade străine și pentru a nu cere azil politic. Oamenii trebuiau să anunțe la Securitate, în termen de 24 de ore, orice contact pe care l-au avut cu vreun străin.
Direcția a IV-a – avea atribuții similare cu cele ale Direcției de Contraspionaj, numai că avea atribuții la nivelul forțelor armate. Principala sa misiune era aceea de a identifica și neutraliza spionajul sovietic.
Direcția a V-a – Direcția a V-a asigura protecția demnitarilor.
Direcția de Securitate Internă – avea peste 1000 de agenți, se ocupa cu eliminarea oponenților din interiorul PCR, din Consiliul de Miniștri și din Securitate. Această direcție reprezenta o Securitate în interiorul Securității, având propriile structuri de supraveghere, cenzură a corespondenței și monitorizare a telecomunicațiilor.
Metoda de anchetă preferată: tortura
Metode de anchetă – Excedând normele legale și constituționale, unele cadre ale fostei Securități s-au remarcat prin exces de zel și prin brutalitatea metodelor de anchetă. Deși izolate, sunt documentate momente în cadrul anchetelor în care a fost utilizată tortura, atât ca instrument de dominație, cât și pentru atingerea unor scopuri imediate, prin obținerea de informații considerate utile de către anchetatori.
Analiștii fenomenului totalitar disting două categorii de tortură. Tortura fizică – Consta în diverse tipuri de agresiuni fizice asupra celui anchetat, la care imaginația torționarilor nu avea limite ; Tortura psihică – Ancheta în tură: cel arestat era bombardat cu întrebări un lung interval de timp, chiar și câteva zile, fiind privat de hrană sau somn ; Intimidarea anchetatului: amenințarea cu represalii asupra membrilor familiei sau simularea execuției.
Închisorile politice. Una din metodele de represiune ale sistemului totalitar comunist o constituia pedeapsa cu închisoarea. Cea mai mare parte a persoanelor au fost arestate în perioada 1949 – 1964, după unii autori fiind de peste jumătate de milion, cifră la care trebuie adăugată cea a așa-zișilor chiaburi arestați, șvabii deportați în Bărăgan și existența detașamentelor militarizate prin care erau trimiși la muncă forțată tinerii cu origine nesănătoasă.
Securitatea de stat și poliția politică
Înainte de schimbarea regimului politic care a avut loc în 1989, românii trăiau în condiții de teroare. Și știți cine erau cei care te executau? Miliția și Securitatea Statului. Comisariatele de poliție în care milițienii te băteau până spuneai și ce ai supt de la sânul mamei și instrumente de tortură în comisariate și penitenciare. Pușcăriile regimului socialist cu tendințe și orientare comunistă erau pline. Poliție politică – era deja un termen uzual al acelor vremuri.
Proiectul de lege care reglementează poliția politică și dă putere enormă aparatului Securității de Stat poate redeveni aparatul represiv care teroriza populația României în anii de glorie ai socialismului.
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu sintagma poliție politică vă punem la dispoziție explicația. Prin poliție politică se înțelege toate acele structuri ale securității, create pentru instaurarea și menținerea puterii totalitar-comuniste, precum și pentru suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Prin poliție politică se înțelege organul de stat care strânge informații despre cetățenii opuși regimului la putere și ia măsuri represive împotriva acestora.
Și totuși, aceste marionete scârboase numiți politicieni ai unor vremuri ce a trebui să nu se regăsească în cărțile de istorie, au inițiat un astfel de proiect de lege în 2022. Dar atenție, tot acest derapaj și instalarea în fotolii de conducere a unor marionete de genul analfabeți funcționali a început cu mult timp în urmă.
Proiect de lege pentru „a umfla burțile securiștilor“
Sintagma „poliție politică” are o explicație relativ simplă pentru cei care sunt încă necunoscători. Un stat în care puterea politică în colaborare cu structurile (inclusiv cele de forță) și instituțiile puterii centrale și reprezentanții lor, desigur, și puterea judecătorească (justiția) lucrau în parteneriat la fel ca un organism suprastatal, însă acționau din interiorul statului român (dacă ne referim la „stat de drept” socialist, din trecut).
„Un nou proiect de lege pe care coaliția PSD-PNL-UDMR se pregătește să-l lanseze în Parlament prevede extinderea masivă a listei “amenințărilor la siguranța națională”, astfel încât SRI să poată intercepta convorbirile, fila și urmări orice cetățean de pe teritoriul României”, spun autorii articolului.
Dacă ținem cont și de legea (aflată de asemenea pe masa coaliției PSD-PNL-UDMR) prin care procurorilor li se va interzice să mai ancheteze ofițerii SRI, constatăm că e o acțiune concertată, „spartă” în mai multe legi diferite, de plasare a serviciului secret deasupra legii. SRI va da socoteală, conform acestor proiecte de lege, exclusiv președintelui țării, cel care va aproba personal eventualele cereri de anchetare a unor ofițeri de informații sau a unor acțiuni ale SRI, nota cu un an în urmă, publicația online ziaristii.com
Website-ul informațional ZIARISTII.COM încearcă să deschidă ochii românilor zombificați cu ajutorul mașinăriei de propagandă mincinoasă a statului român și să avertizeze în același timp asupra unui pericol evident: „Se consolidează statul polițienesc în România: pe lista „amenințărilor la siguranța națională” sunt introduse aproape toate sferele de activitate. SRI va putea intercepta și urmări pe oricine” – titra publicația online ziaristii.com
Cum au trăit românii terorizați de „securiștii burduhosi“
Călăii regimului care au ținut sub teroare românii în special în perioada 1975-1989 erau Miliția și Securitatea Statului.
Poliția politică și aparatul represiv al Securității de Stat nu poate acționa însă fără construcția aproape perfectă a unui „stat de drept” funcțional. Acest „stat de drept” este invocat și acum de politicienii și instituțiile „suprastatale” ce dețin puterea în anul 2023.
Ministerul de Interne prin structurile sale, în special Miliția (pe de o parte) și băieții din Securitatea statului (pe de altă parte), acționau pentru a menține în România un sistem represiv care nu respecta niciun fel de drepturi și libertăți de care ar fi trebuit să beneficieze orice cetățean al României. Miliția avea putere de acțiune prin instaurarea statului polițienesc în timp ce Securitatea statului lucra în parteneriat cu puterea judecătorească, subordonând uneori justiția. Puterea politică și Securitatea Statului se aflau într-un echilibru de putere.
În trecutul comunist al României socialiste a anilor 1965-1989 așa-numitul „stat de drept” era construit perfect într-o țară care delimita hotarul dintre Rusia și Occident, și atunci, în România, unii erau atotputernici și șmecheri considerându-se un fel de zei, iar alții ajungeau victimile acestui așa-numit „stat de drept”.
În anii totalitarismului din România centrele de putere erau bine structurate și împărțite fiecare cu atribuțiile sale, insă se aflau in raport de colaborare pentru a produce eficiență. Unii iluștri ai acelor vremuri spun că „statul de drept” era parte a unui instrument de represiune colectivă fiind servind ca masă de manevră pentru poliția politică și, desigur, era controlat de Securitatea statului, în timp ce „statul polițienesc” era o desfășurare de forțe a Ministerului de Interne al României socialiste.
Sistemul era „mama și tata” societății socialiste. Dacă mergeai pe stradă și rosteai un cuvânt considerat jignitor la adresa „sistemului” erai luat pe sus de reprezentanții Miliției sau ai Securității și dus la interogatoriu prin în sediile întunecate ale Securității sau Miliției.
Tehnici ale regimurilor totalitare aplicate și în 2023
In 2023, turiștii sunt bătuți cu pumii și picioarele de poliție și jandarmi pe litoralul românesc, pentru că au adresat cuvinte dezonorante unui reprezentat al jandarmeriei (instituție care ar trebui sa asigure dialogul și siguranța persoanelor, neavând în statut dreptul de a lovi populația civilă).
Și în trecut, în anii de glorie ai socialismului de tip comunist, într-un regim dictatorial dacă mergeai pe stradă și rosteai un cuvânt considerat înjositor la adresa „sistemului” riscai să fii bătut de miliție sau terorizat de oamenii Securității statului. Au existat, de asemenea, opțiuni pentru disparițiile unor persoane, oponenți ai sistemului sau chiar a persoanelor din cadrul sistemului, care nu au putut fi clarificate ulterior, și o serie de multe alte practici și metode inerente sistemului.
Amintim că, regimurile totalitare au preluat puterea în România după fix 66 de ani de monarhie, respectiv 1881 când România a fost proclamată regat iar după doar câțiva ani Carol I a fost încoronat rege, imediat după ce românul Alexandru Ioan Cuza a fost îndepărtat de pe scena politică, iar politicienii români din acele vremuri au decis că țara trebuie înstrăinată, ca ulterior în data de 2 aprilie 1866 să fie anunțat numele noului domnitor al românilor, Carol I de Hohenzollern-Sigmarigen, născut în 1839 în Germania și terminând cu momentul 30 decembrie 1947, respectiv abdicarea regelui Mihai și proclamarea de către comuniști a Republicii Populare Române.
Din 1946, când s-a creat primul cabinet sub conducerea lui Petru Groza, iar apoi încă trei cabinete de origine comunistă sub conducerea aceluiași Petru Groza, până în 1989, când ultimul dictator român a fost ucis de propriul anturaj, deși regimul represiv din România a fost reformat, a rămas la putere în principal cu sprijinul Ministerului Afacerilor Interne (a cărui forță principală este poliția) și al vastului aparat de securitate a statului și, desigur, cu participarea necondiționată a tuturor forțelor statului, inclusiv aparatul instituțional judiciar.
Dar cel mai important, imediat după momentul fatidic din 1989, o parte din nomenclatura comunistă și aceleași personaje au ajuns peste noapte să promoveze democrația cu scopul de a transforma o societate socialistă într-una capitalistă.
Și așa, din 1990 până în 2023, au trecut 33 de ani, timp în care aceiași comuniști, deghizat în capitaliști, au transformat dictatura socialistă într-un fel de dictatură capitalistă, funcționând cu aceleași instituții și folosind aceleași principii și practici caracteristice regimurilor totalitare. Combinând cele două perioade 1947-1989, adică vorbim de 42 de ani și 1990-2023, încă 33 de ani, rezultă că România în 2023 a atins un număr record de 75 de ani, influențată de aceleași practici și mentalitate lașă de origine comunistă.
Published/August 23, 2023
